vineri, 31 august 2012

"Murdarirea este buna"

Va amintiti campania celor de la OMO? Plecand de la ideea ca  "A-ti fi frica sa te murdaresti te impiedica uneori sa traiesti din plin", producatorii detergentului  declarau ca MURDARIREA ESTE BUNA. In sprijinul acestui enunt, autorii campaniei invocau si opiniile psihologilor, potrivit carora "teama parintilor de a-si lasa copiii sa isi murdareasca hainutele duce la descurajarea jocului in aer liber si impiedica manifestarea creativitatii asociate descoperirilor pe care copiii nu le pot face decat interactionand cu elementele naturii." In  concluzie, cei dela OMO le promiteau  mamelor sa curete hainele pe care copiii lor le murdaresc in timp ce cresc si descopera.
Mesajul celor de la OMO este, insa, in fapt, valabil in multe situatii. Nu poti reusi, daca nu-ti asumi riscul de a gresi. De aceea, nu trebuie sa te temi de greseli, ci sa inveti din ele! Ca vorbitori, veti avea multe de invatat in acest fel. Nu va descurajati, deci, ci bucurati-va ca ati mai avut ocazia sa descoperiti ceva care va  va ajuta ca data viitoare sa fiti si mai buni! Si, mai ales, nu renuntati! Unii din cei mai mari oratori au inceput cu stangul, insa, asta nu i-a dat inapoi, ci i-a ambitionat ca, invatand inclusiv din greseli, sa isi urmeze chemarea, devenind vorbitori de succes!

joi, 30 august 2012

Mostenirea lui Columbo

Formula "One more thing", devenita o veritabila marca Steve Jobs, n-a fost inventata de creatorul Apple. Inaintea lui, a folosit-o simpaticul detectiv Columbo, interpretat de Peter Falk. Amintiti-va cum se intorcea din usa pentru a adresa inca o intrebare, in fapt, cea  mai importanta dintre ele.
Puteti folosi aceeasi tehnica pentru a introduce o idee asupra careia vreti sa atrageti atentia publicului, aducand-o in discutie dupa ce aparent ati incheiat subiectul, prefacandu-va ca v-ati amintit de acest aspect crucial in ultima clipa. Incercati sa faceti asta cand treceti de la un capitol al discursului la altul, si in niciun caz la finalul discursului ori dupa ce ati anuntat o pauza, intrucat rumoarea salii s-ar putea sa va impiedice sa obtineti efectul scontat. Anuntati, de pilda, ce veti discuta in continuare si apoi, ca si cum v-ati fi amintit subit ca v-a scapat ceva esential, exclamati... "Oh, mai  e ceva ce trebuie sa va spun!" ori "Ah, mai trebuie sa va spun un lucru despre...!" Cata vreme lui Columbo ii reusea in fiecare episod, cu putin exercitiu va va reusi si voua, nu ma indoiesc! Exersati, deci, si exploatati efectul surpriza al acestei strategii!
 Ah... inca un lucru: Folositi acesta tehnica  o singura data intr-o prezentare!

miercuri, 29 august 2012

O problema de matematica

Un discurs seamana cu o problema de matematica. Exista niste premise de la care plecati si un rezultat clar la care trebuie sa ajungeti, traseul constituindu-l insasi rezolvarea, pas cu pas, ca intr-o calatorie, a problemei. La final, ca si in matematica, fiind indicat sa verificati daca rezultatul este corect, iar concluzia raspunde nevoilor celor carora va adresati. Ca sa va asigurati, insa, ca veti primi  de la public nota maxima, nu va grabiti ca, dupa ce ati enuntat premisele, sa dati si rezultatul, sarind etapa demonstratiei. Niciun profesor nu va va da nota mare daca veti trece direct rezultatul pe lucrare, pentru ca traseul  pe care-l alegeti pentru a gasi solutia este cel putin la fel de important ca insusi rezultatul final.

La fel, nici publicul nu va aprecia o astfel de initiativa, de a sari direct la concluzii, fara a le arata pasii de urmat, ci se va simti inselat, ca un calator caruia i-ati promite o ascensiune in varful muntelui si, dupa ce vine echipat cu toate cele necesare unei expeditii pline de adrenalina, se trezeste ca-l urcati in telecabina si in 5 minute ajunge la destinatie. Amintiti-va ca de cele mai multe ori calatoria este chiar mai pretioasa decat destinatia si actionati in consecinta, conducandu-va publicul pe cel mai spectaculos traseu inainte de a ajunge impreuna la punctul terminus.

marți, 28 august 2012

Ce-o fi in mintea lor?

Multi vorbitori isi fac in mod exagerat griji despre cum sunt perceputi de public, ajungand la un moment dat sa fie preocupati mai degraba de aceste aspecte, decat de discursul pe care trebuie sa-l sustina. Pe langa faptul ca o asemenea atitudine te incarca pe tine, ca vorbitor, cu griji pe care n-ar trebui sa le ai, sporind tensiunea si crescandu-ti anxietatea, ea tinde si sa te transforme intr-un speaker egocentric, preocupat de propria persoana si nu de publicul caruia i se adreseaza. In realitate, participantii sunt preocupati fiecare de persoana lui. De aceea, poti fi sigur ca daca nu insisti sa iesi in evidenta cu orice pret, vor fi toleranti cu micile tale greseli, ori poate nici nu le vor observa. Ai fi uimit, chiar, daca le-ai putea citi gandurile, sa descoperi ce ii preocupa pe unii dintre ei in timpul discursului.

Unul poate fi preocupat de ce a facut cu o seara inainte, altul de ceea ce are de facut dupa discurs, unuia poate i s-a facut foame sau altul are nevoie urgent la toaleta si  nu stie cum s-o faca fara a-i deranja pe cei de pe acelasi rand cu el.... Iar lista poate continua la nesfarsit, fiecare dintre cei prezenti fiind preocupat de propria persoana si de nevoile sale. Sarcina ta, ca vorbitor, de a-i face atenti la discursul tau, este, insa, tocmai de aceea, mai simpla decat iti imaginezi: tot ce ai de facut este sa-i convingi ca speech-ul tau raspunde unei nevoi de-a lor, ca urmarindu-te vor afla raspunsul la o intrebare care ii preocupa, ca oferindu-ti atentia pe care le-o ceri vor fi rasplatiti cu informatii utile ulterior. 

Mai bine INAINTE, decat DUPA

Nimeni nu-si doreste una ca asta, insa, uneori, se intampla si accidente... cum ar fi ca laptopul sa nu se mai deschida... ori sa pierzi stickul pe care aveai prezentarea... sau sa descoperi ca un virus ti-a sters tot din calculator! Ce poti face intr-o asemenea situatie? Daca n-ai facut nimic inainte, e cam greu sa gasesti solutii dupa ce "fatalitatea" s-a produs. Ia-ti, deci, in prealabil, masuri de precautie:
Copiaza-ti materialele atat pe un stick, cat si pe un CD si nu ezita, de asemenea, sa ti le trimiti pe mail, astfel incat sa reduci la minim riscul de a le pierde!
Verifica laptopul, bateria acestuia, daca e incarcata, daca ai alimentatorul, cablurile necesare, mouse etc, incearca sa nu uiti nimic din ce folosesti in mod obisnuit la prezentari!

Printeaza ce se poate printa din slide-urile prezentarii tale, eventual in cate un exemplar pentru fiecare participant!
In fine, gandeste-te si la  un discurs de "rezerva", pe care sa-l poti sustine fara filmuletele, imaginile, graficele pe care le-ai inserat in prezentare. In acest fel, orice s-ar intampla, vei avea cate o solutie pentru fiecare din problemele care ar putea interveni!


duminică, 26 august 2012

Ce vor de la tine?

Oricat de bine ti-ai insusi regulile unui discurs corect, nu vei reusi sa retii atentia celor din public daca subiectul nu-i intereseaza. Pentru a evita o asemenea situatie, e suficient, insa, sa-ti pui problema de ce vin oamenii sa te asculte? Ei bine, cu exceptia cazurilor cand vin pentru ca sunt obligati  de o autoritate (sef, parinti, profesori etc)sa o faca, oamenii participa la o conferinta sau vin sa asculte un discurs pentru ca
- vor sa invete ceva
- vor ceva care sa-i inspire
- vor sa intalneasca si alti oameni pasionati de subiect
- vor sa gaseasca solutia unei probleme
- vor sa se simta bine.

Tine cont de aceste asteptari ale publicului, raspunde satisfacator macar unora dintre ele si vei avea parte de toata atentia participantilor!

sâmbătă, 25 august 2012

Jumatatea plina a salii

Una din cele mai mari incercari pentru un speaker este sa vorbeasca in fata unei sali aproape goale. Daca ati vazut la TV vreun meci de fotbal disputat cu portile inchise, in care in tribune nu vezi nici tipenie de suporter, iar singurele incurajari, sporadice, vin de pe banca tehnica  a uneia dintre echipele combatante, stiti la ce ma refer... Ca vorbitor, poti trece prin astfel de situatii deprimante, mai ales daca organizatorii insista sa programeze discursul tau intr-o sala a carei capacitate depaseste cu mult numarul participantilor. Astfel, e posibil ca, si cu cateva zeci de oameni in sala, sa ai senzatia ca le vorbesti peretilor!
 Ce poti face, insa, intr-o asemenea situatie? Cea mai simpla solutie, poate si singura, este sa-i rogi pe cei care au venit pentru a te asculta sa se adune undeva in primele randuri. Participantii vor alcatui astfel un grup compact, caruia ii vei putea vorbi facand abstractie de scaunele goale din sala imensa!

“Lasa, bai, ca merge-asa…”?


Toata lumea pare sa fie de acord ca pregatirea unui discurs presupune si exersarea acestuia. Cu toate acestea, prea putini o si fac. Sigur ca oricand poti gasi nu unul,  ci o multime de motive pentru a “sari” acesta etapa. Unii n-o fac pentru ca li se pare ceva mai degraba plictisitor, sa repete cu voce tare, de unul singur, discursul pe care urmeaza sa-l sustina. Altora li se pare de-a dreptul penibil sa faca una ca asta, simtindu-se ridicoli in postura unui vorbitor  fara public. Unii vor invoca lipsa de timp, preferand sa foloseasca vremea in care ar fi putut exersa pentru  a cauta noi informatii depre subiect.  Iar altora le poate fi, pur si simplu, lene sa repete, spunandu-si, pe romaneste, “Lasa, bai, ca merge-asa”! 
 Ei bine, nu merge! Sau merge o data, de doua ori si…  cand ti-e lumea mai draga, te trezesti pus in fata unor situatii pe care le-ai fi putut evita cu usurinta daca ai fi repetat discursul. Poate fi vorba de o formula nepotrivita, pe care dacai ai fi auzit-o rostita cu voce tare, ai fi sesizat-o cu usurinta. Poti constata ca incurci “secventele” discursului sau sari vreuna din cauza ca n-ai repetat indeajuns pentru a putea memora aceste etape. Pot fi alte o mie de detalii,  pe care n-ai cum sa le sesizezi daca nu exersezi  discursul mai intai fara public. Dar ce e cel mai important, daca nu repeti, vei risca sa te duci in fata unei sali pline cu o mie de ori mai multe emotii decat daca ai fi sigur pe tine si constient ca ai exersat indeajuns cat sa poti spune din inima ca te-ai pregatit ca la carte pentru aceasta experienta!

vineri, 24 august 2012

Glumele Polaroid


Glumele adaptate discursului sunt intotdeauna binevenite. Nu inseamna, insa, si ca vor fi intelese intotdeauna. Fie pentru ca tu, ca vorbitor, nu stii sa spui glume, fie pentru ca, poate, pur si simplu, publicul caruia te adresezi nu apreciaza acel gen de anecdote. Nu conta, deci, pe hohote de ras la fiecare gluma de a ta. Ce poti face, insa, cand spui o gluma si constati ca nimeni nu rade? Poti trece repede mai departe, lasandu-le totusi un moment-doua in care sa aiba sansa de a reactiona la gluma, sau… Sau poti incerca o replica ‘salvatoare’ in genul celor din lista de mai jos:
Nu-i prima oara cand spun glume pe care nu le intelege nimeni, asa c-am  scos o carte, o gasiti de vanzare la iesire, in care se afla explicatia fiecareia.
- (daca rade o singura persoana) Sunteti amabil sa alergati prin incapere, sa dam impresia ca rade toata lumea?

- Mai am 20 de poante chiar mai proaste decat asta, dar daca nu va vad razand, nu va mai spun niciuna dintre ele, sa stiti!
- (adresandu-va unei persoane cunoscute din sala) X, e ultima oara cand folosesc o gluma de-a ta!
- Stiu ca sunteti aici, va aud respiratia!
- Asta a fost o gluma Polaroid. Dureaza cam un minut pana se proceseaza si obtii reactia dorita.
- Nimeni nu poate fi amuzant tot timpul si tocmai v-am demonstrat asta!
Daca astfel veti reusi sa le smulgeti un zambet, puteti merge linistit mai departe, vazandu-va in liniste de firul discursului, ca un turist care tocmai a scapat de o pietricica sacaitoare strecurata in pantof!


joi, 23 august 2012

"I Have a Dream"



Repetitia, care-n vorbirea curenta poate deveni sacaitoare si, tocmai de aceea, si suparatoare, va poate fi, in schimb, de mare folos cand va adresati unui public numeros din postura de vorbitor. Folositi-o pentru a sublinia ideea, pentru a da forta mesajului, pentru a va asigura ca publicul il retine si, in acelasi timp, pentru a motiva asistenta, Iar daca nu stiti cum ati putea-o face, cititi fragmentul acesta din celebrul discurs "I Have a Dream" al lui  Martin Luther King:

  "Vă spun astăzi, prieteni, că, în ciuda dificultăţilor de azi şi de mâine, am un vis. Este un vis ale cărui rădăcini sunt adânc ancorate în visul american. Am un vis, şi anume că într-o bună zi această naţiune se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al credinţelor sale: ,acest adevăr este de la sine înţeles pentru noi: toţi oamenii sunt egali.'
Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. Am un vis, că într-o bună zi chiar şi statul Mississippi, un stat care lâncezeşte în fierbinţeala nedreptăţii şi oprimării, se va transforma într-o oază a libertăţii şi dreptăţii. Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trăi într-o bună zi într-o naţiune în care nu vor mai fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor. Am astăzi un vis...
  Am un vis, că într-o bună zi în Alabama, statul cu rasiştii aceia răi, cu guvernatorul său, din a cărui gură au ieşit cuvinte precum "intervenţie" şi "anularea integrării rasiale"..., că într-o bună zi chiar şi acolo, în Alabama, băieţeii şi fetiţele de culoare îşi vor da mâna cu băieţeii şi fetiţele albe, ca fraţii şi surorile. Am un vis, că într-o bună zi fiecare vale se va înălţa şi fiecare munte se va apleca. Locurile cu gropi vor fi netezite, la fel şi cele denivelate. Iar splendoarea lui Dumnezeu ni se va revela, ca tot ce e din carne să o vadă. Aceasta este credinţa noastră. Şi cu această credinţă mă voi întoarce în Sud."

miercuri, 22 august 2012

Incepem? Cum?

Toata lumea pare sa fie de acord ca introducerea trebuie sa fie atractiva! Uneori, insa, trebuie sa tii cont si de alte reguli. In cazul introducerii, de pilda, trebuie sa ai in vedere ca ea sa contina, in general, idei cu care publicul este de acord. Evita afirmatiile care ar putea isca vreun conflict cu participantii, cu exceptia situatiei in care iti propui sa creezi astfel un efect dramatic, care sa-ti serveasca intr-o demonstratie ulterioara. Altfel, e  de preferat sa te folosesti de introducere pentru a-ti apropia publicul, confirmandu-i ca ganditi la fel, ca sunteti de aceeasi parte a baricadei. In acelasi spirit, evitati orice fel de poveste sau gluma care ar putea ofensa pe vreunul din cei prezenti. Sfatul e valabil pe tot parcursul prezentarii, insa mai ales in deschidere, cand participantii isi vor forma prima impresie despre voi.
Profitati de asemenea de introducere pentru a va prezenta  audientei, oferindu-i informatii despre activitatea/experienta voastra, care sa va justifice prezenta acolo. Evitati in introducere povestile lungi si, astfel, riscul ca publicul sa-si piarda rabdarea de a va urmari pentru tot restul prezentarii, iar daca incepeti cu o gluma, sugerand asistentei ca veti avea un discurs amuzant, nu-i dezamagiti pe participanti continuand cu un discurs exagerat de serios!


marți, 21 august 2012

Putina magie

In fiecare adult se ascunde un copil, in egala masura credul si curios, ceea ce explica si succesul aproape unanim pe care il au magicienii, indiferent de varsta si educatia celor din public. Chiar daca suntem invatati ca magia nu exista si ca in spatele fiecarei scamatorii se afla un truc, asta nu ne impiedica sa ne minunam de fiecare data cand vedem un prestidigitator in actiune si sa ne punem multa vreme dupa aceea intrebarea "Cum o fi facut?"
 Ca vorbitori, puteti folosi trucurile magicienilor nu doar pentru a face speech-urile voastre mai spectaculoase, dar si pentru a sublinia o anumita idee, pentru a o face mai usor de inteles, dar si de retinut. Nu exagerati, insa cu trucurile (pe care le gasiti explicate cu lux de amanunte pe internet, in carti de specialitate ori in magazine de profil)! Nu e cazul sa va transformati din vorbitor in scamator, asa cum nu e indicat sa exagerati nici cu glumele, pentru a nu transforma discursul intr-un show de stand up comedy. Cat priveste momentele potrivite pentru a introduce magia in discursul vostru, aveti de ales intre a incepe speechul cu un numar magic, care sa ilustreze un mesaj  pe care apoi il veti detalia, sau puteti lasa magia pentru la final, asigurandu-va, astfel, o iesire din scena memorabila.


luni, 20 august 2012

Ce-mi plac glumele mele!

Cum procedam cand spunem glume? Radem cot la cot cu publicul? Sau ne abtinem, chiar daca ne plac atat de mult glumele noastre incat ne e peste puteri sa nu izbucnim in hohote de ras? Practic, nu e nicio regula... cu exceptia celei care spune ca trebuie, totusi, sa te abtii sa razi inainte de a spune poanta! Cunoasteti genul, cei care vor sa-ti spuna o gluma si, din cauza acceselor de ras, nu reusesc sa va spuna sfarsitul bancului. Daca va stiti capabil de asa ceva, mai bine renuntati la glume.
In rest, puteti rade imediat ce-ati spus poanta, dand astfel tonul, puteti rade impreuna cu publicul sau, daca va  propuneti asta, puteti afisa o mina exagerat de serioasa, tip Buster Keaton, care va starni inca si mai  multe hohote de ras din partea publicului. Orice metoda ati adopta, insa, lasati-le macar cateva secunde, dupa ce ati spus poanta, pentru a o savura, inainte de a trece la urmatoarea  sa a va continua discursul!